Vreau să te smulg din lumea ta umilă,
În care banul face și desface,
Ștergându-ți frumusețea de copilă
Când tinerețea,-n loc să cânte, tace.

Mult prea ușor, tu, pradă amăgirii
De a trăi în lux, iubind în rate,
Ai să ajungi la marginea iubirii
Și nu vei mai zări un maideparte.

Să te aduc aș vrea, din nou, acasă,
Să-ți vindec amăgirile cu leacuri,
Să fii iar pură, bună și frumoasă
Și să rămâi așa și peste veacuri.

Căci banii, dacă ți-au furat privirea,
Nu vor putea să-ți cumpere iubirea.

* din volumul "iubirea nu bate la ușă", BrumaR, 2013