trei secunde de verde mai am
mă împart între ploaie și bach
pornesc și despart în silabe
foșnetul pomilor goi
mă-nsoțesc o bucata de drum
linii duble întrerupte de bitum
pe stradă ziarele calde
vând scandaluri pe pâine
vestea morții apăsă umbrelele negre
màrquez taciturn privește din cărțile sale
impasibili rămân bobocii de roze ochelarii
țigara de foi umbre reci pășesc în deșertul diurn
alte praguri trotuare opuse cafenele și fum
cerul începe mai jos în aprilie
ca havanele iarna înfloresc rotocoale norii gri
au spinările grele de soare tandru nepăsător
și curbat pe cocoașele ploii

e orașul sub cod o zi oarecare
vin și pleacă vagoanele pline de zarvă sterilă
se desprind cărămizi de iluzii dintr-un zid
aparent fără rosturi prin ocheanele minții
recompun un ținut cu fantasme clădiri
brigăzile morții lipesc pe fațade anunțul
în chenar o scrisoare mai veche

plouă la fel peste timp Macondo există
cartografii îl trec undeva
pe o hartă în cer




17.04.2014