Încep să renunț
cu o surprinzătoare obișnuință,
caut să găsesc
acel fir inuman care trece
prin inima mea ca printr-un gol accidental,

lumea mea e altfel decât lumea ta
și lumile noastre
la un loc
sunt niște ceasuri în derută,

e o renunțare frumoasă,
să știi,
eu pot
să iubesc în zadar,
în tăcere,
în
nimic

…….

dacă azi
sunt doar o umbră albă în spatele tău,
și dacă te chem
ca pe mortul care
se va trezi,
și dacă întind mîinile spre cer
și cerul
ești numai tu -

acest lucru înseamnă
că voi supraviețui
cumva,
ceva vreme,
la limita credinței,
pe același pământ care confirmă
posesiunea

…….

și nici măcar nu plâng -
zâmbesc,

căci viața,
ca o pasăre mare mare, se lasă peste oraș.


(dulcele meu asasin, 2016)