ai dat cu pumnul în mine nu știi că atunci când dai cu pumnul e ca și cum ai da cu o pasăre
nu știi că ciocul ei nu se poate hrăni cu carne și sânge
iar găurile făcute în mine nu pot respira aer curat?
tu nu știi că atunci când dai cu un pumn strâns ca o menghină
e ca și cum ai da cu un plug într-o brazdă de pământ
și că oricât ai încerca pământul nu se mai face bolovani?
nu știi că plugul de fier rămâne plug de fier
și că pământul arat rămâne pământ arat?
oh da tu le știi pe toate mai bine decât oricine.
tu știi că sângele e ca un must și carnea ca o stradă cu zăpadă neatinsă
tu știi că până azi nu aveai pumni însă deodată ai împrumutat
și ca și cum aș fi un nevoiaș
mi l-ai înfipt în piept să mă desfăt
și-apoi ai spus
să faci cumva să-napoiezi tot pumnul unde-a fost.