colorează-mi speranțele-n negru
căci astăzi sunt salvatorul
tuturor spaimelor morții înșirate ca niște mărgele
în colțul oglinzii

sar cât mai jos și cât mai albastru
nu dau drumul luminii, închis între
tot ce se poate închide
nu mă despart de tine
încă
ci
cu speranță
vând nimicurile unei iubiri trecute
eșarfa din poartă legată în graba unei
priviri ce-o mai ține la pieptul meu caldă

nu știu de o să mă desfacă
cineva vreodată și
nici nu-mi pasă

astăzi sunt prințul întunericului
și al luminii
amândouă frământările mă țin la gâtul lor piatră
ca pe o bijuterie tăiată, un vierme cu trup de dragon

și suflu
întinzându-mi coastele peste
un dumnezeu fremătând
al tuturor celor mărunte
(de-a pururi curgânde)
cu o explozie
imaculată