femeile ce nu le-au fost mireasă
cina-vor împreună pe mormântul amintirii
și vor bârfi toți fiii traumatizați ai artei
numindu-i drogangii curvari bețivi

apoi golite de otravă
vor împărți în loc de leneșa colivă cărțile
pe care le-au plătit cu truda anonimă a crescătoarelor de
copiii altora și de izul rufelor fierte în viciul
dresorilor de nisip și de cercuri

ochii scoși ai icoanelor provoacă întunericul
un ratat reușind să se ridice e un Isus un Lazăr Întors
fără de care cuiul din perete e doar un cui în perete
ferestrele murdare zdrențe aruncate peste trupul
leproșilor azvârliți la periferii
cămătarilor înghesuiți în pătratul razei
către care fiii artei închid pleoapele
cum ai închide obloanele când semnul e vânt
triumf anticipat al deșertului nedezlănțuit

galerii…galerii prin care nu peste multă vreme
vor păși doar speologii
dibuind scări și sensuri cum ai dibui în plină avarie
hidrantul sau un stingător fără de care aerul te aprinde
iar pe stâlpii fumegând se așază ciorile atrase
de luciul leșurilor