de când ai plecat
plouă neîngăduit de precis
o matematică rigidă a căzut peste toate
cuvântul dragoste ca un proscris refuză
să mai iasă din gură
stă acolo câte două trei zile
până îmi ard gingiile până când mi se face dor
de dinții de lapte și de vremurile în care
toți prietenii mei erau jucării din plastic

după ce adoarme îl port pe brațe
ca pe un prunc înapoi în gând
să doarmă acolo liniștit
să nu mai încurce pe nimeni