prea multa fericire chiar nu există
chiar dacă-n pătruns pe tine am stat
uimit cu sfârcul țâței tale în gură
și tu cu ochii închiși gemeai
cuprinsă în brațele de jar ale iubirii
bolnavi de ea extravagant zăceam în umori
ca niște petale de flăcări atinse
eu gâfâind de efort tu cu privirea destinsă
sub mine păreai o cunună de nori
cumulus nimbus de unde să știu
sufletu-mi era străveziu și
speriat m-am întrebat de-i iubire
în neștire luatu-l-am în brațe pe da
de unde să știu că da-ul tău este ba
târziu aflând am zis că-i neștire
și-n vinovățire de mine te-am mai
chemat altcumva dar tu ba frenetic
sub altcineva cu ochii dați peste cap
scăpai din gâtlej ah ah ah apoi spășită
după dezinvoltu-i sictir l-ai blamat
zicând c-a fost borșul vieții tale
de știr și atât

ieșitu-mi-a pe gât prea marea-mi iubire ca vomă
în formă de ești crezând că poți să revii
te-nșeli nu ești decât
maimuța diformă din al vieții mele subsidiar
și-ți zic pa frumoaso
tertipul tău e în van...