Diminețiile-nfloresc din nopțiile târzii
Ce îmi trezesc gândul cu a lor frumusețe
Prin măricel de soare compun poezii
În codrul înverzit zăresc a mea blândețe

O rouă cristalină se așterne matinal
Peste câmpii-nflorite de orhidee albe
În inimă-mi crează un punct cardinal
Cu dragoste privesc natura cu flori dalbe

Iar razele de soare lucesc ca și smaraldul
Prin ape cristaline legate de doi munți
Pe vârfurile albe zăresc din nou gavădul
Cu blana albă mare și nu vrea să-l înfrunți

Aud răgnetul lui doar la apus de soare
Iar umbra Lunii pline se-ntinde ușor mereu
Cămașa ei de noapte din stele cu alboare
Ce-mi luminează calea spre Paradisul meu.