Femeia în negru are instinctul patologic de-a te vizita
nu se lasă stăpânită de înfătișarea cromatică
te strânge de un braț când ieși din casă
ți se prind de suflet sisteme moarte sau vii
dincolo de toate acestea survine entropia

femeia în negru
îți smulge crucifixul de la gât
prezentul își pierde mirosul florii de lotus
îți asculți hotărârea sub pantofii cu tocuri
până în stație

prin densitatea de oameni urci în troleu
aerul devine concentrat în dioxid de carbon
femeia în negru îți sprijină mâinile de bara troleului
experimentezi psihicul unui bărbat
care încearcă cu privirea să- ți descifreze limbajul picioarelor -
orice drum are ramificații

ușile se deschid
bărbatul te urmează rotindu-și verigheta pe deget
întinde spre tine zâmbete aurite pe alocuri
și te invită la o cafea
accepți mieros de fapt nu tu
ea femeia în negru.