noaptea diabetică vrea să mă înfulece
pe ascuns
nu ține cont că am și eu glicemiile mele
că-i pot provoca orbire cu faza lungă a ochilor
burta ei lacomă m-ar înghite pe nemestecate
precum focul hârtia de ziar la știrea de senzație
cum că "o noapte pofticioasă s-a intoxicat cu monoxid de zorel"

bă, insomniacule, mă apostrofează ea nervoasă
stinge lumina oculară că mă urâțești
fii evanescent la suflet
concupiscent
și îngrașă-te cu râsul libidinos
când iubăreții își împart între ei pieile
în zgomote extatice

nu i-am răspuns și m-a rănit cu o petardă stelară
sfâșiindu-mi irisul magnific
dar n-am murit nu ci cu un flash am orbit-o
un râs dement auzeam în străfunduri
în mine era întunericul dializat
ronțăindu-mi pancreasul
bucată cu bucată