destinele noastre înoată într-un sânge incert, înnegrit
…................................................................................
deșărtăciunea invitându-ne la o cină care ne-așează
de-o singură parte a mesei rotunde
…...................................................
suntem exilați în propria noastră rugăciune
semnele de punctuație nu mai fac parte din discurs
….................................................................
cuvintele s-au spus, poezia a ramas undeva, refuzată
ca și noi agățați de propriile neputințe
….........................................................
vom încerca să ne ucidem din varii conveniențe
ca și construcția unui sos tartar cu rafinament exotic
…...............................................................................
niciodată un țipăt nu este un strigăt
ce vei face când îl vei simți înlăuntrul tău?
…...............................................................
te desfaci din ființa mea așezându-te pe ochi
ca să mă orbească vitraliile oglinzilor sparte
…........................................................
iertarea este o formă a subconștienței noastre
nu mai putem muri între două morți
…..........
chiar vezi?