M-am tot gândit la ce a fost între noi
Și nu știu nici acum cum să o numesc,
Să fi fost un vis sau poate-un dans în doi?
Dar ce a fost, este oare bine și firesc?

Nu știu. Spune-mi tu căci ai drept la a vorbi!
Dar nu gândi prea mult căci timp nu îți dau;
Nu minți și nu te teme că mă vei dezamăgi!
Cuvintele tale mărețe magie nu mai au.

N-ai știut cu pași de vals să mă conduci,
Deși mereu mi-ai spus că ai să înveți;
Ție nici tango-ul nu ți-a plăcut nici atunci
Când prin ploaie alergam ca doi copii răzleți.

Ceea ce mie mi-a plăcut, în tine n-a schimbat
Nimic. Tu ai rămas mereu mult prea tăcut;
Și în final, spun bun rămas, m-am resemnat
Eu mă despart acum de tine și de trecut!

De azi te rog nu mai citi printre rânduri deloc!
Eu nu am să mai scriu nimic pentru tine;
Mă vreau înstrăinată de acest simplu joc,
Renunț la vis, la dans și la fericirea de mâine.

Beatrice Lohmüller
5 iunie 2014