Cerul doarme-ncercănat.
Norii leneși, au căscat,
S-au întins, mai să plesnească,
Și-au vărsat mana cerească.

Plumburiul Griucel,
Dintr-un strai ud, măricel,
A stors apă pentr-o vară,
Muncind spornic, până-n seară!

Unul falnic, cât un lan,
Înțolit cu un suman,
A vărsat din buzunare,
Picături răcoritoare.

Patru nori, cât patru mări,
Răspândiți în patru zări,
S-au unit, și sub cojoace,
Având stoc de poloboace,

Le-au scos și le-au deșertat,
Peste holde, vii și strat,
Prin ponoare și câmpie,
Făcând lac de apărie!

Cerul n-a mai îndurat!
Vai, rezervă n-au lăsat
Pentru zile arzătoare,
Și-i trimise la culcare.

S-au retras în colț de Cer,
Nici saltele nu mai cer!
Storși de vlagă, uzi de ploaie,
Dorm ca pruncii după baie!