adăsta pe margine de caldarâm, cuvintele împrăștiate
totul dezordonat ca și iubitul lor nocturn, poet/
nu se potriveau nici timpului descris, niciunde
acum le mătur harnic înnegrind fărașul de iluzii
ce risipă de culori amestecate în oglinda cuvintelor
câte alămuri ale unor simfonii pierdute cântă fals
sunt doar litere înfăptuind cuvinte
și tu, trecând primăvăratic printre sunete, voal
desprins de la finețea gâtului întins armonic/
e doar un poem alandala, găsit aiurea, nedecis
cărei muze, poate cărui muz, o pierdere
de liniște absurdă/
dinspre noi
și ele