nici după fiecare dor descoperit la inimă
nu te voi uita
chiar dacă tu ai să mă cerți sau pierzi
în iradierea unui gând fugar...

am evitat o vreme zborurile în V
de teamă să nu trezesc o revelație amorțită sub tâmple...

mai caut și acum
acele ciudate constelații viorii
care trec prin tine
la fiecare închidere a pleoapelor

și între două zgomotoase tăceri
te desprinzi ca flacăra de mine
îmi lași doar o singură lumină confuză
să-mi mai străbată visurile
trecute binis(Ș)or de prima tinerețe

numai tangențial vrei să mai treci
prin încăperi ce duc spre alte lumi
și doar atunci când luna
i(Î)și deapănă lumina
departe de orice amintire
prin care să te mai pot visa vreodată
zburând