azi sunt mândră de cușca în care m-au închis
e înaltă și prinsă de cârligul lunii în caz că vreau să zbor
am toată libertatea
gândurile celorlalți sâsâie în jurul meu ca un cârd de gâște
furioase că nu mă pot atinge
țin post de cuvinte rar înghit vreo vorbă emancipată
ca pe-o gălușcă fierbinte
peticul de praf de sub tălpi e mereu altul
slavă ție viață
calc apăsat ca un stetoscop prezic furtuna din rănile pământului
sunt fata în albastru a lui mișu popp poți citi pe chipul meu calm fericirea
vârsta la care încă mi-e dulce să-mi amintesc
ceea ce știu numai eu
clopoțeii violet izma sălbatică măcrișul proaspăt boabele de porumbar
fluierul cioplit în papură tăciunii care sfârâie
toate odăjdiile de sărbătoare ale verii
până când mă vei vedea din nou într-o pictură de tonitza
după schimbarea la față