măseaua mi s-a sticat de-atâta tras la ea
dorm în tranșeele bețivilor
cu grijă să nu încasez vreun glonte de vomă


Moartea îmi linge sufletul ca pe o acadea
Luntrașul și-a suflecat mânecile și scuipă în palme


se iluzionează,
am închiriat fiindul
pentru încă o juma de veac