pe Rodica am cunoscut-o la un concert paraziții
era imperturbabilă și tunsă scurt
ca gazonul unui teren de fotbal
stătea mai mereu în spate
nu îi plăcea să iasă prea mult în evidență
plus că toată lumea își bătea joc de ea
arunca de acolo câte o privire ascunsă trecătorilor
aceștia o ignorau constant

Rodica avea buzele până la tâmple
ca anvelopa unei biciclete din copilăria mea
spăla pahare într-un restaurant chinezesc în timpul liber
ca să își mai vindece rănile
noaptea își aprindea o țigară in fața casei
apoi număra stelele odată aproape terminase
dar a venit ziua și le-a înghițit
era foarte dezamăgită

Rodica era îndrăgostită până peste cap de Ion
avea chiar și o poză cu el în fundal
în timpul liber scria poezii aproape frumoase
le trimitea prin poștă revistelor locale
duminica spăla toalete la barul de vis-a-vis
voia să își cumpere o tabletă
să nu mai fie nevoită să meargă săptămânal la poștă

Rodica avea niște degete de bărbat
iarna ștergea florile de pe geamul mă-sii cu ele
își desena visele în loc.
odată un adolescent a aruncat cu un bolovan
a făcut țăndări tot ce desenase în ziua aceea
s-a tăiat și la deget
ea a zâmbit apoi și-a bandajat visele
degetul a rămas așa

acu ceva timp am văzut-o în barul din apropiere
își schimbase dantura
era mai frumoasă
își luase chiar și un laptop avea toate poeziile acolo
mi-a citit și mie câteva

a doua zi avea creierul împrăștiat pe asfalt
unu râdea dintr-o mașină
era spart
oamenii cu mănuși de plastic căutau arma crimei
au găsit o inimă frântă în schimb