Încerc să-mi desprind somnul de gene
să-mi țin ochii deschiși cu scobitori
la fel ca în tinerețe
când mergeam cu ei
cu prietenii
să recităm versuri lângă paharele cu vin
din când în când
invitam și lăutarul
pentru a ne cânta propria poveste
niciodată aceiași
mereu se schimba
vinovat fiind sufletul
sau femeia care ne iubea
din ce în ce mai rar.

Aș vrea să stau,dacă se poate,
câteva minute treaz
să pot îmbrățișa lumea
chiar dacă nu o cunosc
decât dintr-o carte prăfuită
aruncată de bunic în pod
ar fi prea frumos.

Dacă nu se poate...atunci
mai vreau doar o veșnicie
să-mi pescuiesc imaginile de pe retină
sau cel puțin încerc
momeală fiind lacrimile
strânse pe sânul tău
sper
să le așez pe toate
în trupu-mi deschis
doar sulfetul să vadă
și când se va ridica spre Rai
acestea să-i fie aripi.

Încerc să-mi desprind somnul de gene
nu vreau încă să dorm
mai am multe de trăit.