ți-aș fi putut dărui cuvintele
așteptate
în fiecare dimineață

să mă scald în fântânile adânci
ale ochilor tăi
să râd și să plâng
sărutându-te până la rădăcini

aș fi putut să te mângâi
pe fiecare amintire
lacrimă
vis
să te învelesc
cu liniștea lunii
în toate nopțile de doi

mi-aș fi dorit
să te sculptez
cu mâinile goale
din toate pietrele
să te crucific pe inima mea
în fiecare golgotă din univers

ți-am dăruit în schimb
egoist
singurătatea eternității

iartă-mă
dacă poți