în viață strângem avizi mormane de trăiri reale
pentru momentul când obosiți ne hrănim până la epuizare din stocul existent

dintr-o incursiune în trecut nu te întorci niciodată cu mâna goală
chiar fâlfăitul banal al unei perdele cu valuri tălăzuind în fundal
îți aduce în memorie izul vechi a unei discuții cu miros de alge
sentimentul regăsirii intacte a stării de atunci te surprinde plăcut

ațipești în același fotoliu aceeași poziție relaxată
uimită de bariera firavă dintre ieri și azi
te scufunzi în starea de bine ca într-o cadă plină cu arome de ierburi
și încerci din răsputeri să ignori
interfonul care sună dement