când cineva s-a ridicat să-mi cedeze locul
toți călătorii au îmbătrânit instantaneu
au îmbătrânit și copacii din oglinzile retrovizoare
și ploaia chircită-n stropii prelinși pe parbriz
numai clipa aceea sta încolăcită pe volan
cățea în călduri amușinând întunericul
deveniserăm brusc o felie de univers comun
în ignoranța pierderii de sine
când autobuzul a pornit-o hipnotic înapoi
înghițind hulpav drumuri bătătorite
până-n stația cu numărul 18
aceea în care fumam naționale
dar nu lăsam să se-nnoade în rotocoalele de fum
nicio tristețe fundamentală...
beam nechezol și brifcor la kil
balul din sala de mese a cantinei
ne găsea cu masca pe figură și cu suflete nude
împreunate în tangouri ușoare
nu se inventaseră dansul la bară și hip hopul
când am fost declarată regină
de drag îmi crescuseră mâinile până la stele
nu le-am cules căci nu aveam un cer de rezervă
dar le-am întors lumina spre coroana mea de carton
și m-am dus să sărbătoresc în stația cu numărul 18
unde aștepta autobuzul...