eu nu (mai) spun nimic
tu mă urmezi
eu îmi pipăi mâna și
constat că
nu mă mai doare (deși a rămas o vânătaie de toată nefrumusețea)
pe tine încă te mai doare și
scoți un oftat ca de
osândit la galere
ești așa de plictisit de
dezavuat de...
... altcineva (cu greu te mai recunosc în ultima vreme)
ochii tăi par descompuși de
atâta meditație în
gol și de
ceva ce nici tu nu poți defini
nuanțele cu greu se adună dar
poate îți vin eu în ajutor deși...
eu încă mai scriu la
poemul(-poveste) neterminat despre...
știi, chiar am găsit
o intrigă mult mai plauzibilă și
un final rezonabil
tu l-ai încheiat de mult
nu prea mai aveai idei
trăiri
timp
spațiu
chiar te agasa
nu era genul tău (liric)
așa a fost să fie și
(mai mult) cu mine
(totuși) oarecum și cu tine
se naște tonul care
ține mai mult sau
mai puțin
ne așezăm în iarbă și
fiecare în felul lui
face critică de artă la
tabloul adunat din
ce s-a putut
(fragmențele punctulețe liniuțe ș.a.m.dep.)
e amurg și
seara picurată în
unghere ascunse și neascunse
își cere drepturile de
autor:
nu protestăm