Bogăția sufletului este mila.


Tu m-ai milostivit cu o gură de oxigen
făcându-mi respirație gură la gură,
sărutul ni s-a ridicat în eter.
În lumeasca eternitate stătea la colț
de stradă un ciung, beteșugul lui
îi da demâncare, i-am întins un zlot
și mi-a spus: Bogat acel cu mila!
În tranșeele realității (aia pe bune
nu aia TV) sugeam de la pieptul tău
sterp, erai o soră de caritate bună,
noaptea, îmbrăcată numai în lună.


Nu m-am putut milostvi să nu intru
în tine, căutam acolo un prunc.
În grele milostiviri te arunc.
Sunt dus la tine acasă să te cer
de mireasă.

În ger stătea un înger fără coasă
și ne zâmbea.