Trenul toamnei ne culege pe traseul desuet
Gândurile din vacanțe se înghesuie-n vagoane;
Amintiri, căzute frunze într-un suflet de poet
În amurguri vor vrăji urechiușe de cucoane.

Pași lenți vor purta maree pe covoare ruginii
Sub castani și nuci vom duce adierile montane,
Salutați cu cânt în glasuri de zburdalnicii copii.
Admira-vom într-un parc autumnalele saloane.

Luna plină va surâde printre ramuri desfrunzite
Atingând cu nostalgie tenul vreunei doamne bine.
Obosiți pe-o bancă gri de ale verii lungi ispite
Doi romantici amorezi doar de mână se vor ține.

Numa' eu întorcând oglinda pe-un perete coșcovit
Voi chiuli precum școlarii la al brumei dure curs
Și acoperind cu-o șapcă chipul trist și scofâlcit
Cu vin nou o să alung toamna vieții ce s-a scurs.

Pe măsuța zgâriată c-un condei bătrân în mână
Înșira-voi la minciuni despre amoruri ce-am trăit;
De suna-vei pe mobil la sfârșit de săptamână.
Aș putea ca să-ți recit sub gutui cum ne-am iubit.