răcoare
seninul blând
tăcut înfioară simțirea
geana răsăritului tremură
în prefirarea luminii
singur călărind rotindul pământ
bănuiesc în mine ascuns un instinct ancestral
mă-mboldește să trec cu mâna prin părul cărunt
de vină să fie vântul solar

fotografia de-o știu mi te-aduce în gând
peste două ore lumina veni-va la tine
curios îmi las trupul și vin să te văd
sunt norocos ai adormit cu lumina aprinsă
pe jumătate acoperită ești de moalele pled
cămășuță sau pijama e lenjeria ta de saten

o mână alături una pe sân
îți mângâi chipul senin
ochii ți se mișcă sub pleoape
zâmbești
frumoaso cu părul
bălai pe perna cu flori răvășit
te las să visezi

sunt sigur că azi vei posta o poezie de dragoste
abia aștept s-o citesc