Zilele se topesc
și mor în oameni
din reminiscențe
se conturează timpul
măsurând intervalul
dintre două suferințe distincte
dintre un simulacru fantezist
și o fericire capricioasă

Savoarea vieții
a făcut iar gripă
senzualitatea
presărată cu eriteme
a căpătat pojar
frumusețea
s-a mânjit de o idee lubrică
și-a spălat frumosul
cu detergent
urâtul a chelit
și și-a pus șapcă cu cozoroc
între ochi și realitate
a interpus ochelari
crezând că astfel arată mai frumos
excesul
a vomat cumpătarea
a băut
tumultul lichefiat și carbogazos
zilele contorsionate de suferință
se refugiază în viitor și cresc la umbra timpului.

***

Limba face grevă
influențată de tăcere
nu mai expulzează cuvintele
din cerul gurii înafară
sătulă de atâtea calomnii
învață limba unui mut
cum să se învârtească
în cerul gurii
pentru a modela cuvintele
limba
învelește cuvintele
în foițe de staniol
și le pune să se coacă
în cuptor

Când adevărul
transpiră în exces
minciuna
dârdâie de frig
când omul inteligent
își face hamac din erudiție
omul prost
își culcă ideile
suferind de inaniție spirituală
pe pământul reavăn

Din antiteze crește viața.