Rătăcești prin nesomn
ca printr-un labirint
picioarele își pierd
tăria pe ultima sută
de nopți albe pe
primul drum înzăpezit
și fără urme
mâinile dibuie pe
întuneric caută un
gând de care să se
sprijine dar
nu găsesc altceva
decât un noian de
lumini făcând hora
cu umbre.

Rătăcești prin nesomn
ca printr-un labirint
cauți un loc în care
să-ți odihnești visele
ce te dor.

Niciun vers la îmdemână
niciun drum la îndepicior.


05.10.2014;
17:07.