în zori mă iau la-ntrecere cu fuga
spăl putina ca să primească vinul
mă ușurez pe ce-a ucis divinul
și de tavan se-mpiedică iar ruga


iar masa îmi e-n toate cu deplinul
și peste neajunsuri îmi trag gluga
divinității calde îi sunt sluga
ca vieții să nu îi mai simt pelinul


mai robotesc o clipă printre vise
mai rup o frunză ce-aștepta la coadă
să urce-n Luntre, în fiiri omise


o sete în gâtlej a prins să roadă
căci vrutul meu prin vii copilărise
și vrerea mea de-acum e tot neroadă