Să nu m-arunci în haos din gândul tău cochet
Chiar dacă dulci priviri îți cer să mă lași baltă.
În trenul vieții iluzorii ți-am fost amant discret,
E greu fără bagaj de vise, străin în trista haltă.

Tu străluceai, de public mereu fiind devorată
Te adoram din ziare când hoinăream sub lună
Pe poza ta plângeau petale din roza parfumată
Și-ți sărutam machiajul urându-ți noapte bună.

Retras în solitara lojă, când tu vibrai pe scenă
Te urmăream ca un nebun din carpatin castel
Iar în nesomnul cu cafele tari pulsând în venă
Trudeam să-ți uit surâsul scriind la un pastel.

Dar ale tale irisuri căprui, luciri sub negre plete
Îmi scormoneau jarul din gând și dorul libertin,
Un telepatic vino de-mi trimiteai cu șoapte bete
Aș fi zburat spre altarul tău, romantic pelerin.

Să mă aștepți în haine de culcare, la oglindă
Prin neglijeu să te dezmierd cu ochii fără glas
Jurându-ți in genunchi cu patimă crescândă:
În lumea largă te-aș urma, ca un fidel Fracasse.