cărările pașii
le-adăpostesc în
căușul palmelor
lângă piept
și le las să
ierneze acolo
până când
zilele mele
ajung să devină
o linie roșie
linie pe sub
care uneori
se strecoară
pe înnoptate
un gând clandestin
însoțit de o mie
de umbre gata
oricând să-ți
zvârle un pumn
de firimituri și
deziluzii
să ai și tu ce
să mesteci
în timp ce visezi
inimă.


11.10.2014
18:52