trebuie să înțelegi că viața ta nu e altceva decît ce ți se arată înaintea ochilor
în momentul în care mori
e doar un film derulat pe rapid
în care nu poți interveni
te întîlnești cu cei dragi nu le poți cere iertare nu le poți spune cît de mult
ții la ei
te întîlnești cu tine însuți nu poți să te convingi
să nu mai faci aceleași greșeli
sfîrșești inevitabil la finalul aceluiași film și atunci înțelegi că
ești condamnat la fel ca toți morții să repeți la nesfîrșit aceiași viață
pentru că nu există iertare și nici dragoste în acest univers
în care dumnezeu e sadic și lipsit de imaginație
știi că durerea asta de acum rămasă în urma ei
e ca și cum s-ar fi adunat toate într-una iar aerul care pătrunde în plămîni
e acid și arde
ești singur ca o piesă de lego dintr-o altă cutie într-un joc gata făcut
și arzi ca flacăra unui băț chibrit ce nu lasă umbră
pe niciun perete