cu pumnul iau pastile literare
din ochi feresc un vulg în pandemie
ce rău de mare-mi tot provoacă mie
un masticabil sânge-n limfe rare


nu-i rost de a urma Academie
ca să pricepi poetu-n supărare
nici noaptea liniște la semeni n-are
cu Litere când zace-n preacurvie


ca scrib, cuvântul meu e-n vis prădalnic
de o fiire rece ajutat
și nimbul de lumină-mi este jalnic


în noapte ochiul minții ajustat
de nimfele eterice mai falnic
în grea secundă-un graur m-a gustat