Plouă, Rallu. Sunt lacrimile celor neînțeleși. Ei doar ridică privirea și robinetul pornește. Și plouă, plouă, plouă până când se descarcă tot necrologul sufletelor negre. Ai văzut, Rallu, cum se zbate trupul unei păsări decapitate? Așa se zbat umbrele lor pe cer.

Într-o zi ploile astea ar putea îneca pământul și ei ar fi tot neînțeleși. doar frunzele copacilor le știu secretele. de aceea se leapădă toamna de ele. Poate că așa umbrele își vor găsi liniștea.

Poate că...