În rama plumburie cu arabescuri grele
a norilor fățarnici și prea îndestulați,
noiembrie întinde din funigei perdele
și-ncepe a picta cu ochi înlăcrimați,
gutui rubensiene cu licăriri solare,
pălind însângerarea fondului tițian,
trădând natura moartă cu tușele polare
stropite prin ferestre de-albastru marțian.
Fântânile-nghețate cu licăriri cubiste,
ornează câmpuri nude și poleite trist,
cu linii alungite și mult prea pesimiste,
trasate alegoric prin ceața de-ametist.
Tabloul se tot schimbă, cu fiecare pată
ce ruginește-n tonuri și tremură-n culori,
iluzionist, măiastru, noiembrie ne-mbată
cu tehnica în care pictează, deseori.