Bruma alungă vrăbiuțe sub o streașină bătrână
Cearcănele indecente le expun prin termopane,
Sub castanii solitari toamna s-a întins stăpână
Pe covorul ruginiu foșnesc pașii de cucoane.

Câte un dulău mai latră la o damă prea grăbită
Care spre firma Serconf tensionată se îndreaptă.
Liceene in haine strâmte monden nurii și-i agită,
Eu cu apetit mărit, mușc dintr-o gutuie coaptă.

Cântând trista melodie din O făr´de zestre fată
Numai un țigan neras merge acasă la culcare.
El la lipoveni azi noapte a făcut-o iarăși lată
Sectoristul îl salută: mai trăiești măi lăutare?

Ascultând acea romanță ce mahalagii desfată
Galopează amintiri spre un buzoian tărâm
Unde în ziua liberării dupa 16 luni de armată
O țigancă cu păr blond mă ruga ca să rămân.

Întorc capul spre oglindă cu o umedă ocheadă
S-au dus anii de hoinar, look-ul fin și juvenil
Și în gânduri care fac un moral labil să cadă
Mă văd moș cu Parkinson scriind rime la azil.