în urmă de tot văd un copil cu nasu lipit
de fereastră cu ochii râzând
îl întreb și-mi spune că știe cum poate
ajunge pe lună hai vino și vezi
mare și plină în fundul grădinii
agățată e luna în crengi de salcâm
o iei așa îmi zice te cațări pe umbră-n
salcâm și țup ești pe lună
zic hai și el nu hăăăăă ești bătrân
și nu știi că te-nțepi când sari înapoi...

luna-i aici aproape de geam și-o privesc tu
privești soarele prăvălindu-se-n mare
și te gândești... la câte nu se gândește-o
femeie în spaimă de riduri
nu ne privim n-avem cum suntem îndreptați
spre același punct cardinal dar răbdător
aștept să vrei să vezi luna

până atunci cu ochii de gând îți desfac
fermoarul rochiei îți descopciez sutienul
și blând îți ating vertebrele una câte una
telepatic șoptind asta e adevărata
coloană infinită a lumii femeie iar aici
apăs cu unghia degetului mare un punct
aici ne-ntâlnim tu tresari în fior...

voi scrie despre lună
vei încheia poema cu încă un semn de-ntrebare...