acolo pe latura tocită creștetul tavanului s-a tumefiat
lumi fărâmițate își scriu drame în „n” acte cu scene albe
uitate în decoruri perisabile. cu actori grăbiți. rătăciți în ei înșiși
în măști hilare grotesc răstignite. dincolo de cer. fum de putregai
pe chipuri înstrăinate unde ploi de fetuși neterminați
cad în lacrimi onctuoase ce nu mai știu să simtă durerea

mâna își reneagă trupul. lumina ochii. soarele cerul.

pe crăpături rupestre gândurile mele alunecă în coaja obrajilor tăi
cad și iar se ridică. tu nu ești deloc pe-aproape. ca de obicei.
aici în bolta zămislită din prima și ultima zvâcnire a palmei mele
se arată o răscruce. nu am alternativă: doar să-mi lipesc răsuflarea de
crucile ei răsfirate pe golgota din față. te văd ca-ntr-o oglindă
multiplicată la nesfârșit. te pierd mai mult. runice semne poartă ofrande


ars, trandafirul crește în irisul meu. mă apropii. nu de tine.


.............................................................................................