născarea lumânării în pieptul meu se face
doar aprinzând lumina ce stă în al ei capăt
și Înviere-atuncea din Naștere o capăt
lihnit, coboară-n mine acea râvnită pace
râvnesc tăcerea firii, nu-mi este chiar de moarte
îmi este de iubire, aceea strălucind
mă scriu, uitat, pe sânge citind eterna Carte
privirea din fiertura gheenelor ferind
privira ta de zână în dimineață-ascult
privind în zarea-n ceață căci zarea nu te-ascultă
și viața răbufnește cu multul ei tumult
în mine e iubire, dar nu rostire multă
orbește îmi e graiul și plin până-n viscere
de muzică tăcută, de greaua ei tăcere