pierind în dimineață a somnului redută
în moile-așternuturi se-ntâmplă-atunci iubirea
doar șoapte fără sensuri, uitată e vorbirea
e rațiunea-n bernă, aproape că-i pierdută

apoi țigara după, atămâind cafeaua
și viață izbucnește în fâlfâiri de steag
eu îți găsesc pricină pe chipul tău ca neaua
că visul nostru-n tine e oarecum beteag

tu nu-mi răspunzi atuncea, te văd numai plângând
de te cuprind în sferă cu două-a mele brațe
putându-te în spirit, purtându-te în gând
paiangul lasă toate, legându-ne cu ațe

și-i în cetatea plină de orbire
concert din muzică pentru iubire