sărut pe-a mea privire când îți dezvălui nudul
în dimineața-n care a stat în loc și timpul
în noi e primăvară sfidând și anotimpul
din cer ce ne-asuprește pân' la pământ cu udul


zadarnic pe afară străluce-o rece ploaie
ce în a tinei palmă se strânge în căuș
stihia nu ne-ajunge în calda-ne odaie
și nici o penitență nu vine în culcuș


și sforăie cafeaua ca într-un somn treziu
adormitoare parcă - dar bei, se nasc boeme
și în regatul nostru,-n grăitul poeziu
mai mult se nasc în toate sublimele poeme


apoi în moartea dulce a drăgostirii iară
ne vindem în săruturi ca-ntr-un canin de fiară