pentru că nu mai vrei să văd de tine mi-am făcut loc într-o margine de poezie
de cad în ea o să știe lumea de ce-am murit atâta pagubă
mormântul eroului necunoscut
ai trecut pe aproape fără să mă recunoști fără zâmbetul ascuns de barbă
descheiat de orice încărcătură
dacă nu găsești ce vrei în mine omule îndepărtează-te
până nu e prea târziu soarele nostru roditor tot face donații pentru o iubire antologică
din razele lui la o bancă mi-am sădit câțiva lujeri de lumină
îți dau și ție din fructul lor aronia nero

sentimentul tatonat este cumva ca și cum l-ai folosi pe același deși ai un sertar plin de dresuri neîncepute firul acela nedus îmi lipsește nu vreau să te asemuiesc unui drum rătăcit
tu nu ai clonă tu nu poți fi decât ceea ce ești în felul în care ochii mei umezi te văd mereu
departe uiți că nu există iubire prin corespondență cât mâna de pe marker nu se oprește pe piele singura coală umană pe care scrii viața

eu nu am părăsit proiectul comun te-am așteptat în el cu o expresie nouă
bypassule inima mea nu poate rezista fără tine mai știi vreau iubirea
să-ți reușească

și mă amuză când cazi în poezia mea ca să citești expresiile unora care
nu știu nimic despre viața mea în timp ce
tu îi ești ritm interior


(25 nov. 2014)