ne prefacem că
n-am văzut niciodată
vânătorul masturbându-se
în fața animalului
împușcat între ochi
cu gândul la femeia lui gonflabilă
scăpată din buzunarul rupt
al făgăduinței...

îmbrăcăm în catifea
drumurile pe unde trec
suflete desperecheate
stâng/drept
chiar dacă
ne privește-n ochi
noaptea aceasta
din luceferi de ziuă curg
lapte și miere
peste trupurile noastre
înfășurate-n același vis...

ne izbim de el
până ce sângele
țâșnește prin piele
în petale de maci
iar păsările se opresc din zbor
simțind cum rodește câmpia...