mi-am revăzut iarna
peste brazii ce-așteaptă
Crăciunul
mi-am plecat capul
ca-ntr-o rugăciune
și am tăcut în fața
cuvintelor nerostite

era o liniște
așa o liniște
mai puternică ca timpul

ah Bucovină verde Bucovină
cât de albă ești

catastrofă sunt
că sunt
că mor
că las totul în urmă
precum o dâră adâncă
în albul zăpezilor
precum o dâră de rugină
în verdele brazilor

un mormânt gol mă așteaptă
un vierme flămând își pregătește masa
o luptă mai rămâne de dus
viața