gîndul că ai putea-o atinge că ar putea fi
carne fragedă îți dă senzația
nemuririi. apoi gîndul pe care ai cădea
cînd coatele înmuiate de oboseală
scapără. e atît de departe atît de
sclipitoare. crezi că e steaua ta.
așa au crezut mulți semeni de-ai noștri
ale căror oase albesc lutul
scormonit de cei ce visează
atingerea trecutului.
privești înspre cer
ei privesc înspre adînc
pe un ax iluzoriu al timpului.
dacă abstractul ar fi totul
fericirea am servi-o stînd la taclale.
contopiți amîndoi
am putea privi unul prin celălalt
tu prin ochii mei
eu prin tălpile tale
iar carnea ta mi-ar da senzația
strălucirii.