în crepuscul de ceară
mormintele din mine au început să mă ceară
glia nu-i arată
în iarnă înserată
sunt dintre păgânii acei
ce-n tine femeie pleacă
la furat de ghiocei

buzele tale le mozolesc oleacă
în dimineața veșnică în care dumnezeu
suferă un transplant de eternitate
prin nașterea pruncului

în iesle în miros de tămâie
unii se îmbolnăvesc de greață
prea e-n fiecare an
le prescriu lămâie
și izbirea cu capul de tavan

în încercarea de subminare a puterii în rai
cu nud în ochii mei te arătai
goală
puneai la aragaz puțină smoală
noaptea din tine încă nu se dăduse jos din pat
somnul ți-era crăpat

îți tăiam pleoapele gata să cadă
în conflagrația de sub arcadă
cafeaua dă în foc

cu smoală te-ai fript
și-un răcnet mititel de durere
în taina odăii ai înfipt

o astfel de ocazie nu se poate rata,
pășesc desculț în suferința ta