în strigăt de frig mai trag pe mine niște haine
îmi vând singurătatea pe un sobor de taine
ca două javre
stau cu mine la palavre
sar
la gâtlejul unui pahar
regină, simt rugină în oseminte
și-n alcătuirea de cuvinte
în cer zăpada-i groasă
dorm în stâncile de culme
pașii tăi de piatră nefăcuți să umble
cinez în doi de unul singur
în dimineață să mă-asigur
seara dorm
exist în rechemarea ta din hăuri
te privesc deja prin ale ușilor găuri
îți întocmesc cafea
și-n așternuturi catifea
te va durea puțin
pocalul meu cu vin
criminal
al
gurilor nespălate de păcătuire
în murire
curând
voi pleca
mă vei păstra
în gând în îndumnezeire din când în când