în verbul tău de noapte cerneala se desparte de călimară
lacrimi de pământ
în cuvânt
cerneala cafelei e puțin amară
grăsimile ei te subjugă
într-o rugă

port pecetea scribului iradiez cuvinte
noaptea din litere-s făcute
ale mele oseminte

mireasa coasa-și ascute
a tăiat niște animale
să facă sarmale

îmbrac hainele încă ude ale cuvântului miasm de taine
mă îmbracă în aceste haine
stau în a altor scrieri ploaie
să mi se usuce noile straie

imn de lăudat cuvântul
vino iubito din singurătatea ta spre-a mea singurătate
ia-ți avântul
mă vei găsi-n augurătate
puțin
mai spre ziuă
voi sări la gâtul unui pahar cu vin

vino cu sferele tale gnostice
să-ți dau din cunoașterea mea o unghie
aceea ce pe dumnezeu îl înjunghie

magii pun felurite diagnostice
pruncul să-l ducă pe ape
în nașterea aproape

vino ne vom iubi la umbra unui arbore veșnic
ne vom topi în ceara
din sfeștnic
seara
e ieri
azi
mâncăm untură de brazi
mare praznic
curând la guri raificate nu va mai fi paznic
ne vom topi
în bucuria de copii