Am întrebat nefiindul
ce este liniștea supremă
mi-a spus
că e tumult și frământare
cu voci disonante
de neant
adaptat la stările umane
că este un întuneric policrom
cu funcțiile luminii
prin el
văd cel mai bine dracii, zombii și srigoii

Am întrebat sufletul
ce este sensibilitatea supremă
mi-a spus
că e o perfecțiune care cântă
o armonie a sublimului
întinsă asimptotic înspre beatitudine

Mi-am întrebat umbra
de ce nu mă părăsește
mi-a spus
că nu se pliază pe alt corp
pentru a-mi lua pietrele
puse de alții în spate
zi de zi.

***

Non-ființarea
deschide o criptă funerară
din ea
iese un diavol
cu păr hirsut de nefiind
cu fața
ca o lună funebră
ce absoarbe lumina soarelui
pentru a se hidrata
care are eriteme
formate din asteroizi
și aleargă grăbită în cerc
înspăimântată de urletul cosmic

Non-vederea
se hrănește cu ceața groasă
a iluziilor
dezfoliate de corpul realității
ce-și cheamă umbrele
pentru a le amesteca
cu fluidul cosmic invizibil

Am dezlipit non-ul
din ființare și din vedere
și le-am acoperit
cu dimensiunea pro-ului.